Incercand sa imi scuz unele din versurile mai slabe, uneori ma gandesc ca inca ma aflu in faza de "cautare". Dar de indata, blestemata asta de constiinta critica imi da replica. Ma gandesc: oare candva, peste zece ani, sau douazeci de ani, sau cat or mai trebui, aceasta cautare se va termina? Simt eu ca nu.

Tot asa imi voi cauta cuvintele, formele si ideile. Tot asa voi incerca sa ma surprind singur, sa spun ceva ce in clipa aceea mi se pare esential si, de ce nu, sa gresesc. Tot asa unele lucruri n-or sa-mi mai placa dupa ce le-am scris, in timp ce altele ma vor impresiona sau imi vor zambi la fel de mult.

Acestea sunt poeziile care imi plac cel mai mult: cele care zambesc.

Acest zambet e uneori si o scuza. Dar de cele mai multe ori e un succes.