... uneori zau ca nu-mi inteleg absurdul dor ce ma cuprinde.Mi-e dor de sufletul meu,acela care odata era numai al meu,mi-e dor de iubire,de iubirea fanului indesat la subsuori...mi-e frica de ce sunt ,de ce voi deveni...imi las pasii sa fumege peste acoperisuri tandre...uf...cat e de greu sa ai suflet cu dor.Si de ce mi-o mai fi fiind dor?...mi-e dor de somn ,de soaptele lunii ,de inocenta...

merg ca sa framant adevarul...are sa iasa o paine calda si o voi manca cu lapte...are sa fie Pastele apasarilor mele ,iar oamenii bogati imi vor da colaci...are sa vina capatul drumului,finalul zambetului rasfrant.Eh...astea vor fi!Pana atunci ma voi da cu ruj si am sa-mi sarut iubitul la intalnirea de azi.