se sparge ecoul de pereți
peste varul mucegăit se-ntinde
aerul cald vibrând,
îi răspunde tăcerea
- în orice tip de poezie se include
"îi răspunde tăcerea" -
cu propriile gânduri
rotindu-le mereu în carcasa ruginită
a locului unde în fiecare zi, oră, minut, secundă
se ia o hotărâre
se decide ce mână va șterge
praful acestei zile

...

confuz spre necunoaștere
orbecăind până mâine
nevăzător cu mâna dreaptă
bramburesc și flanez printre ore
jonglând cu persoane intâlnite
necunoscuți și nevinovați
cad prada tiradelor mele
ieri povesteam de moarte
eroi
zilei trecute îi vorbeam în van
avea deja un preț afișat în vitrină
și oferta de gât agățată
cifra se termină in '89
cum orice erou își caută sfârșitul
demn, ultimul ceas
ajunge la timp.

....

în câte cuvinte se pot scrie
cele mai mari regrete?
nescrise, nerostite
adâncite-n inimi
adormitoare de conștiință
sapă mereu trecutele ieri,
primul incepe cu literă mare
atotcuprinzătoare, disprețuită,
sângerează fiecare zi .

....

în fiecare seară minutele-mi curg șiruri, paragrafe noi, file necunoscute
urmându-și strict cadența necunoscută mie
ca și lectura trecerea-i solitară
așteptând măruntele și nenumăratele clipe de trăit..

....

adormită fiara, eul din mine e în repaos
necunoscut, cuprinzător, reducând totul la cifre,
la tăcere, la necunoscut, o mare și ireversibilă pierdere
ca ieri timpul imprima numerele sale
orânduit și perfect aliniat
firul vieții mi-l destram
suspendată rămane mâna peste foile albe

....