nu ți-am spus niciodată cum e când îți ating tălpile cu picioarele mele.

am rostit în gând o rugăciune cu pescăruși. Doamne, apără pescărușii, am spus. mi-am imaginat că El înțelege. de aici totul e simplu.

nu am putut să vorbesc despre asta. cuvintele sunt roșii. ca macii. mușcă din cer. mușcă din noi. părem prea cărnoși pe câmpiile lor nesfârșite. ei se hrănesc cu isteria noastră de iunie.

am înghițit o privire. apoi alta. toate fierbinți. incandescența mea lăsa umbre lungi pe nisip. lăsa castele incredibil de frumoase care se vedeau de oriunde.

în zori marea se muta ca o îmbrățișare în tine. îi simțeam întunecimea și mă ghemuiam în nisip. scoicile moarte se lipeau de trupul meu
pe dinăuntru
aveam loc pentru toate acestea.