Motto: Numai oamenii slabi nu pot fi sinceri.

Ingenuncheat in ochiul de randunica fara identitate, "vis-a-vis" de adevar, ma intorc precum lumina albind pamantul vesniciei noastre tutelare, in calimara ca o groapa sapata intr-un chip nevazut, negasit inca.

Iubind cuvantul cantecului dintai, impart durerea din mine precum anii frunzele.

Gandul ninge, uitarea imboboceste stins, teama greselii in care ma scald cuprinde noua mea scrisoare rasarita din pustiu.

Mainile mele ca un rau strain de geografie curg idei in sens invers, intoarse ca o clipire din copilarie; chipul exilat de acasa, dintre lucruri, se recladeste usor, ca un gol intr-un lan de umbre, arzand pulberea dintre palme si tampla…

E tarziu, greierii fura din pamant idei despre neliniste, fantoma gandului palida ca si el trage de cortina sfarsitului, streangul de pe fundul marii va sta intins precum, Ulise.

Tac si ma prefac in suflet de scrum si ning, inca mai ning zapezi de idei imprastiate intr-un somn al disperarii adanc ca o bucurie neterminata.
Sunt doar vant deasupra radacinii in care ne petrecem timpul ca fructele din copaci, o simpla corabie chinuita de mistere, pe care ai dus-o cu tine pe sub valuri, sunt…,nu sunt.., de nepatruns…

…niciodata