FRAGMENTE din trilogia "Conspiratia Satanei” Volumul I “Un Om Fara tinerete” publicata in America de Academician Dr. Ing. Aurel Seitan, fost luptator anticomunist оn muntii Fagarasului, condamnat la moarte de regimul comunist si detinut politic la Canal, Jilava, Gherla, Aiud, Salcia, Stramba si Periprava aproape 18 ani.


AMINTIRI DIN IAD

Anei Pauker (Robinsohn), Burach Teskovich (Georgescu), Ioska Broitman (Joseph Kisinevski), Saul Brukner (Brucan), Walter Neulander (Roman), Mehr Kohn (Miron Constantinescu), Goldenberg (Bвrladeanu) Ariel Leibovich (Aurel Baranga), Abraham Gutman (Avram Bunaciu), Alter Brauer (Alexandru Graur), Aaron Gershwin (Gheorghe Apostol) si a tuturor “alias” care au venit dela Moscova sau din Galitia in 1944 calare pe tancurile Rusesti si au ocupat Romвnia.


Eram tineri.... Abia impliniseram douazeci de ani.... Eram plini de viata si de sperante... Viitorul ne suradea promitator. Razboiul se terminase. Bubuitul tunurilor incetase de multa vreme... Desi nu fusesem invingatori, nu eram nici invinsi. Dar ca orice tara mica, soarta noastra fusese pecetluita de “Marile Puteri”. Unii spuneau ca la Yalta. Altii ziceau ca la Teheran sau Casablanca. Oriunde o fi fost, tineretul nu putea intelege si nu putea accepta sa traiasca restul vietii in genunchi numai pentru ca un Churchill, Stalin ori Roosevelt vroiau acest lucru. Sa fim sclavii unei alte natii ce ne sugea sangele si vlaga printr-un regim de teroare, genocid si ura era peste puterile noastre de intelegere. Unii au luat drumul codrului.... Altii, mai slabi de inger s-au adaptat or au incercat sa se adapteze si-au plecat sa studieze la Moscova doctrina Diavolului. M-am unit cu cativa preoti, fosti ofiteri, si mocani oieri, mi-am luat ramas bun dela viata tihnita a Bucurestiului si m-am retras in munti sa lupt impotriva cotropitorilor. O mai facusera si altii, pe vremea navalirilor barbarilor...sau a Turcilor.... Nu multi auzisera de Nucsoara, Bughia de Sus, Leresti, Bughia de Jos si alte sate dela poalele muntilor. Foarte putini stiau unde se afla Schitul Namaiesti... Oamenilor le era frica sa le pronunte numele lor. Majoritatea satenilor din aceste locuri fusesera arestati. Unii fusesera omorati. Altii luati in puterea noptii, doar cu ceea ce aveau pe ei si izolati in Baragan sub cerul liber. Venisera vremuri grele peste biata noastra tara.... Nucsoara era un punct dureros pe harta insingerata a tarii asa cum erau multe altele....Tara era plina de rani...
Am fost prins. Dus la Securitate si interogat cu cele mai diabolice metode de tortura. Abia scapasem cu viata dupa ce mi se smulsesera unghiile. Fusesem fortat sa mananc fecale dintr un hardau ce putea ingrozitor si mi se daduse sa beau urina in locul apei limpede si cristalina cu care muntii nostri dragi ma invatase. Trecusera noua luni de cand incepusera chinurile mele, de cand nu mai vazusem lumina zilei... de cand nu mai vazusem soarele sau cerul plin de stele, cand pe neasteptate sunt chemat de Kalousek, comandantul acelei securitati, un animal cat muntele ce venise din Galitia sau din Rusia odata cu Anna Rabinsohn Pauker si Burach Tescovici (Georgescu) si fusese facut colonel peste noapte.... ca multi altii....
Оntr-o Romaneasca stalcita, cu un accent strain si cu zambet sarcastic pe buze, Kalousek imi spune ca-i pare rau de suferintele prin care trecusem, si de care el Kalousek, abia acum auzise, spunandu-mi ca voi fi pus in libertate, fiidca-si da seama ca sunt nevinovat. Dar.. Nu pot s-o fac eu, fiindca nu eu te-am arestat. Te voi trimite la Securitatea care te-a arestat de unde vei fi pus in libertate peste o zi sau doua. Sa nu incerci sa faci vreo prostie pe drum, am auzit c-ai vrut sa te sinucizi acum catva timp, pentru ca esti baiat tanar si n-as vrea sa te impuste soldatii ce te escorteaza, fiindca ei au ordin sa traga la cea mai mica incercare de fuga...; Si-ar fi pacat... Dupa ce-mi stransese mana ca unui vechi prieten, mi-a spus cu parere de rau, Mi-ar place sa-ti deschid eu insumi poarta, chiar acum, dar... Glasul lui ce vroia sa para mieros, suna tot mai strident si mai asemanator cu vocea ragusita pe care o auzisem de atatea ori cu groaza, venind din umbra unui paravan de lumina al reflectoarelor sub care fusesem anchetat....
N-am crezusut o iota din cele spuse de Kalousek. Erau de fata si locotenetul ce-mi smulsese unghia dela degetul cel mare si sergentul care ma bagase cu capul in hвrdaul cu fecale. Pe fetele lor se putea citi un zambet sarcastic. Amandoi insa mi-au intins mana prieteneste si mi-au urat noroc....In drum spre Ministerul de Interne, caci acolo fusesem transferat, cu catusele la maini si insotit de doi securisti, m-am asezat cuminte pe banca in compartimentul ce mi-a fost indicat. Dupa incercarea nereusita de sinucidere, in celula subterana, in noptile de nesomn si pline de groaza, clocisem un plan de evadare.... Am cerut sa fiu dus la WC. Mi s-au scos catusele... Am inceput sa-mi deschei incetisor nasturii pantalonilor, unul cate unul la intervale ce mi se pareau ani, iar planurile si gandurile acumulate zile si saptamвni in sir se loveau de tamplele mele facandu-le sa zvacneasca dureros.... Intr-un moment de neatentie al soldatilor am imbrоncit pe unul in bratele celuilalt, m-am avantat pe usa deschisa in abisul noptii...si m-am dezmeticit la picioarele taluzului de cale ferata оntr-o liniste si-o pace dureroasa... M-am pipait peste tot. Mi-a fost teama sa ma ridic оn picioare... Nu stiam daca sunt intreg.... Dumnezeu m-a ajutat.... M-am dus din nou in munti.... Potecile cunoscute erau pline de iarba, neumblate. Fostii mei camarazi fusesera macelariti. Trupurile lor sfartecate aruncate intr-o groapa comuna.... O groapa fara cruce... Calugarul care ne dadea paine si sfaturi mi-a povestit tragedia prin care trecusera satele acelea de mocani in ultimul an.... Batalioane intregi de Securitate au parjolit si distrus totul in calea lor. Stransesera copiii, batranii si femeile satelor, i-au manat dela spate ca pe niste vite sau turme de oi spre varful muntilor unde traiau partizanii. In spatele acestui paravan de trupuri omenesti, vitejii securisti au capturat luptatorii pentru libertate. I-au macelarit fara alegere si fara judecata si le-au aruncat trupurile sfartecate intr-o groapa comuna, sapata de proprii lor copii, neveste si parinti... Intre timp mama mea, fratii, si logodnica mea fusesera arestati. Procedeul facea parte din metodele civilizate ale Securitatii ca sa forteze pe cel urmarit sa se predea. Mi-am dat seama ca n-am decat doua iesiri: sa ma predau Securitatii unde voi fi omorat in tortura, sau sa incerc sa fug din tara ca sa scriu din strainatate si sa-mi pot elibera familia. Ba mai exista si a treia iesire pentru familia mea din ghiarele Securitatii....Sa-mi pun capat zilelor.....Ganduri de tanar dezorientat si haituit..... Am ales Dunarea plina de sloiuri de ghiata.... Imi amintesc ca-ntr-un cosmar, farurile puternice in noaptea intunecoasa si rece de iarna, latratul cainilor, larma de glasuri, catusele reci ce-mi frangeau oasele оncheeturilor si cosmarul se termina.... la Talpa Iadului la Ministerul de Interne in al doilea celular de sub pamant. Urmeaza Jilava, Canalul, Gherla...si o eliberare provizorie de un an si jumatate.... Ma casatoresc cu logodnica mea care оntre timp fusese pusa-n libertate.... Un copil care abia se nascuse... si din nou Talpa Iadului, Jilava....si o condamnare la moarte, fiindca am ajutat fosti detinuti politici sa puna pe masa copiilor o bucata de paine amara, udata cu lacrimi. Trebuiau lasati sa moara de foame....Unii dintre ei erau condamnati in lipsa dupa ce se eliberasera dela Canal, si erau ocrotiti de mine pe santierele de constructii, lucrand cu nume false. Printre ei fruntasi taranisti ca Cici Ionitoiu, Paul Lazarescu, Avram Iancu, Nicu Dascalu, Nelu Ionita, Nae Stirosu, Ticu Dumitrescu si altii....A fost si prietenul meu bun, Dan Alexiu, un om cu doua doctorate, un intelectual de mare clasa....de mare viitor pentru tara ...dar si cu o alta condamnare in lipsa de cinci ani, dupa ce mai facuse alti cinci la Canal .... A murit saracul, inaintea Craciunului, acum vreo 15 ani, intr-un apartament gol, in care cu cativa ani mai inainte murise sotia lui de cancer.... L-au descoperit prietenii si baiatul lui ce locuia in Timisoara dupa cateva zile dela moarte...Nu mai raspundea la telefon... Au fortat usa si l-au gasit la masa de scris, cu tocul in mana, cu cartea deschisa, carte la care scria de ani de zile... Era rece ca ghiata...
Alti fosti detinuti politici la Canal, prea batrani sau bolnavi ca sa mai poata lucra, erau vizitati de mine dandu-le cecul lunar din care sa poata trai ei si familiile lor. Printe ei erau ziaristii Miti Gherase, Ion Dova, Stefan Ionescu, Mardare Mateescu, scriitorul Mitica Atanasiu, profesorul Herlea, profesorul Victor Jinga (cu domiciliul fortat la Sighisoara) Radu Sturza, ca sa numesc doar cativa.
N-am fost impuscat pentru aceste crime. Mi-au facut favoarea sa ma trimita la Aiud sa fac sobe, la Periprava sa tai stuf si la Gherla sa lustruiesc mobila. M-am eliberat dupa mai bine de zece ani. O amnistie sub presiunea Statelor Unite.... Drepturile Omului; sau cam asa ceva....M-am eliberat dela Gherla... A doua oara din Gherla. Nu-mi vazusem copilul decat de doua ori оn 15 ani. Odata la Jilava, cateva secunde, si la Gherla, un minut sau doua cand am si putut vorbi cu el. Ce sa vorbesc intr-un minut, cu un copil ce nu ma cunostea, intre doua randuri de sarme si gardienii ce ascultau.... Copilul se infricosase cand ma vazuse in haine vargate si tuns chilug.... Nevasta mea divortase dupa zece ani. Nu poti sa-i ceri unei femei sa te astepte o viata оntreaga.... Presiuni din partea Securitatii, pentru binele copilului fiindca copiii dusmanilor poporului nu erau primiti in liceu.... viata, necazurile si grijile zilnice о-nvinsesera...
Pentru mine nu mai ramasese nimic in tara decat amenintarea din umbra a Securistilor. Pe unii ii vedeam, pe cei mai multi ii banuiam. O noua incercare, tot pe Dunare, si din nou o condamnare de zece ani prin Securitatea din Timisoara, Gherla, Aiud... M-am eliberat dela Aiud inainte de vreme. Castigasem zilele prin munca, sudoare si lacrimi precum si-o amnistie binevenita.
Dupa atatea eliberari din puscarii cu nume ce te infioara. ...din nou pe Dunare si din nou sperante... De asta data am fost mai norocos. Doar un glont ratacit pe sub apa pornit din teava pustii unui soldat dintr-un observator cu faruri puternice mi s-a oprit in muschii piciorului. N-aveam dureri. Doar sange. Am strabatut toata Iugoslavia, umbland numai noaptea si mancand iarba si buruieni ca la Canal. Ajuns in Italia fara unghii la picioare, mort de foame si cu buzele arse de sete, m-au internat intr-un spital si mi-au scos glontul din picior.... M-a ajutat Emil Ghilezan si sotia lui, Rodica, luandu-ma acasa la ei, la Netuno, sa ma refac.... Eram “taranist”, de-al lui Maniu... Emil fusese Ministru taranist......fugisera si ei din tara, trecand granita Ungariei si a Austriei...
Astazi locuiesc in America, sunt Doctor in Inginerie, membru al Academiei Americane de stiinte, The National Society of Professional Engineers, The American Society of Civil Engineers, precum si al altor societati si organizatii stiintifice si technice americane si mondiale. Sunt recunoscut oficial si inregistrat ca Inginer Professional in Statele Unite, Canada, Mexico, precum si in alte tari din America Latina si Europa (U.K., Germania). Biografia mea se afla in Dictionarul Who's Who in the Scientific World. Am scris trei carti in limba engleza despre suferintele poporului roman sub tirania comunista, Un Om Fara Tinerete -416 pagini, Un Om Mort Printre Vii -640 pagini si Conspiratia Satanei. In cei sapte ani de neocomunism dela 1990 оncoace, nimeni n-a vrut sa-mi publice cartile in Romania.... Cedasem drepturile de autor Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, al carei membru sunt de la infiintare... De aceea, probabil, atatea bete-n roate din partea celor care veghiau la cultura democratica a KGB-istului Iliescu.... Liiceanu, Brucker, Paunestii....democrati pana-n maduva oaselor...O parte din fostii detinuti politici pe care i-am ajutat la Canal sa supravietuiasca regimului de infometare si de munca istovitoare m-au sfatuit sa ma adresez noului guvern democratic spre a-mi putea tiparii cartea. Sunt oamenii pentru care minteam si falsificam masuratorile si raporturile zilnice la Concasoare ca sa scoata ratia de munca pentru batrani, bolnavi, si Magii ce venisera la Peninsula dela Coasta Gales in 16 Noiembrie 1952 mai mult pe branci decat pe propriile lor picioare. Oamenii pentru care eram batut de Chirion si izolat in carcera de scandura sa dorm in picioare toata noaptea in frig, zapada sau ploaie. Oamenii, profesori universitari, doctori, advocati, batrani si bolnavi, pe care ii treceam pe liste ca fiind dulgheri, fierari betonisti, mecanici, electricieni, ca sa-i scoat de la munca supraomeneasca de spart piatra pe mustata sa aiba o munca mai usoara la constructii. O crima de neiertat, sa-ti ajuti aproapele... Mai ales daca era si Roman si Patriot..... O crima impotriva doctrinei de ura si razbunare a lui Marx si Stalin...si-apoi Chirion, ofiterulul politic al lagarului Peninsula, fusese suparat de atatea ori de purtarea mea nesabuita incat se scula din somn si ma batea pana incepea sa gafaie de-l dureau incheieturile si pumnii. Il infuriasem de-atatea ori prin rasturnarea carcerei incat “sarmanul” Chirion fusese nevoit sa dea ordin ca toate carcerile sa aiba cuie in peretii lor ca sa-i poata tine pe pedepsiti оn picioare toata noaptea. Trebuie sa recunosc ca nici eu n-am fost un puscarias disciplinat.... dimpotriva. Am dat atat de mult de furca Administratiilor comuniste ale puscariilor si Lagarelor de Exterminare, incat meritam sa fiu pedepsit si pus in lanturi. Numai faptul ca saream in puterea noptii gardurile de sarma ghimpata, ce desparteau Brigazile de pedepsiti de celelalte Brigazi, ca sa atarn de gratiile penitenciarului sau a Brigazii faimosului Zubrinsky, saci cu felii de paine daruita de ceilalti detinuti sa usurez un pic foamea celor pedepsiti, merita sa fie pedepsita aspru si fara mila. Si a fost pedepsita intr-adevar cu transferuri disciplinare in lanturi, cu zile intregi in cuptorul sinistrei dube Ana Pauker, fara apa si fara mancare, cu carcera si cu izolare la faimoasa Zarca. Dr. Banu Radulescu cu Misu Pais, Petrica Rebreanu si altii imi bagau mancare pe cosul de fum, dupa ce iesisem din a treia greva a foamei si fusesem izolat de Goiciu in celula faimosului haiduc Rosza Sandor.
< оn intors m-am si comunisti fostii cu colaborez nu ca deschis spus I-am politici. detinuti fosti neo-comunist regim un stabileasca sa ajut sa-l Cotroceni Palatul la invitat m-a Presedinte Fostul оnselat... M-am comunisti. de scapasem Crezusem 1990.... anului primavara tara revenit>
Dupa ce la 3 si 17 Noiembrie 1996 poporul roman a ales intre potlogariile, furturile, excrocheriile, icoherentele, incompetentele, abuzurile, minciunile, faradelegile, si interesele de grup ale fostului regim neo-comunist si sperantele, aparenta sinceritate si dragostea de tara trambitate de PNTCD. Am revenit in Romania cu intentia sa ajut cum pot noul guvern ca sa restabileasca economia tarii. Ba am adus cu mine si o scrisoare de credit de un miliard de dolari pentru Guvern. Am fost total dezamagit de ceea ce am gasit. O banda de talhari care furau si jefuiau bogatiile tarii mai rau decat cei dinainte. M-au trimis dela Ana la Caiafa cu scrisoarea de credit, ca dupa trei luni de zile sa-mi spuna ca Banca Mondiala si FMI nu le permit sa primeasca credite straine. Le-au fixat un plafon. In alte tarii guvernantii nici nu stau de vorba cu FMI-ul. In Romania Primul Ministru si ceilalti demnitari le saruta piciarele. Din pacate, Guvernul Ciorbea mostenise o situatie economica de trei ori mai grava decat o prezentase fostul guvern neo-comunist al lui Vacaroiu. Ciorbea o agravase prin incompetenta si prostie. Sistemul economico-financiar romanesc este pandit in clipa de fata de pericole foarte mari. Nici nu stii de ce sa-ti fie teama mai intai: de inflatie, blocaj financiar, scaderea exporturilor, credite neperformante, tehnologii depasite, coruptie, hotie... Noroc ca am avut parte de un Ministru de Finante care a incercat sa ne salveze marind fara mila impozitele pe care sa le plateasca tot opinca. PNTCD ar fi trebuit sa se retraga dela guvernare dupa doua luni de la preluarea puterii, asa cum le-am recomandat in Februarie 1997. Cu FSN-PD-ul nu se putea merge inainte. I-am trimis cateva fax-uri D-lui Diaconescu din America, in care ii spuneam ca mai bine si-ar lua partener pe Diavolul decat pe comunistii din PD. Nu m-a ascultat. Presedintele Constantinescu a declansat razboiul contra coruptiei si talhariilor. Vorbe goale. Tara geme sub mafia coruptiei si cutitul a ajuns la os. Poporul a fost adus la sapa de lemn. Desi ceasul 12 trecuse demult, PNTCD mai avea totusi timp sa se retraga din Guvern. Va blesteama Maniu si Mihalache din morminte, i-am strigat disperat lui Diaconescu. PNTCD a pierdut si bruma de simpatie pe care o avea inainte de 1996. Mi-am dat demisia din Partid si din toate functiile ce le detineam. Nu puteam face mai mult. Previziunile mele s-au adeverit: PNTCD-ul nu mai este nici macar in Parlament.
FPS-ul a jefuit tara. Sвrbu si Dimitriu, cei mai cinici si aroganti din fostul Executiv al PNTCD-ului, si-au facut averi de sute de milioane de dolari. Nepotii lui Diaconescu asisderea. Justitia Romaneasca doarme. Toate dosarele talharilor zac in prafuitele arhive ale procuraturilor. Unde esti tu Tepes Doamne? Sa vina o mana de fier sa dea de pamant cu toti talharii! Indura-te Doamne de tara asta minunata adusa la sapa de lemn de criminali, talhari si hoti, si da-i un conducator sincer si drept care sa faca curatenie si sa pedepseasca pe toti cei ce si-au batut joc de aceasta gradina minunata numita ROMANIA. La alegerile din Noiembrie 2000 insa, Dumnezeu i-a lovit din nou pe Romвni. Le-a dat acelasi regim neo-comunist care dusese Tara de rapa din 1990 pana-n 1996. Cea mai mare parte dintre fostii Secretari ai CC, fostii Nomenclaturisti ai Partidului Comunist, fostii ofiteri de Securitate, fostii tortionari, criminali, ce au comis genocidul intelectualilor romani sunt din nou la putere. Indura-Te Doamne de Romani.