ei cred ca esti doar bazdaganie
pierduta-ntr-o baltoaca
la marginea padurii.

ei nu-ti stiu amintirile
albastre, pastrate pentru ei
copiii tai nevolnici.
nici visele-mpletite
in parul tau de aur
nici lacrimile tale
ce oglindesc furtuna si stele
(si chiar luna)
nu stiu
ca te hranesti cu soare,
flori si mare
nu au vazut vreodata
inima ta fucsia
ce bate prea tacuta...

ei au uitat de tine
discreta euglena
pierduta-ntr-o baltoaca
la marginea padurii...