Am alunecat spre pacat...Si minciuna,care cadea peste mine,venea de nicaieri si de peste tot.S-au napustit asupra mea toate deziluziile lumesti si tepii destinului mi-au ranit ochii;iar abisul,in care,fara sa vreau,alunecam,a prins culoarea focului ce arde in noapte...Strigatul meu era o rana a tacerii,degetele mele isi pierdusera simtul perceptiei,pasii mei nu se mai regaseau prin labirinturi iar genunchii mi-au cazut,obositi,pe cioburi de teama.Am incercat sa ma inalt putin dar,peste mine,incepusera sa cada ploi;fara nici un sprijin,continuam sa alunec iar neputinta mea mi se parea pacatul cel mai mare...