Fiind luni, inceput de saptamana care va sa zica, site-ul a cunoscut o revarsare (sau exagerez, cumva?) de texte: 60 si ceva (mentinandu-ne discreti in limitele vagului).

Sa aruncam o privire (egoista, intamplatoare, dezordonata):

Cel mai mare succes l-a inregistrat revenirea amaradamindei ("poem pentru l."), care a reusit sa depaseasca cu mult suta de vizionari si a inhatat si doua stelute, una de la Mat si una de la Nexus. Probabil dupa traumatizanta zi de 8 martie, masculinitatea feroce a site-ului a respirat usurata in fata acestei declaratii de intentii venita din partea Amei. Primele doua versuri sunt suficiente, cred eu, pentru a explica totul: "nu/ o sa ma marit cu tine"... Multumim pentru incurajare, si trecem mai departe.

Deplasandu-ne in pas de cerc, vine la rand poemul "Paradoxuri" al lui Michel. Cum Magul se pare ca e un fan al "paradoxismului" (lucru aflat din linkuri amanuntite primite chiar de la dumnealui), el a fost si primul comentator. Pe urmele lui, nu pot decat sa fac legatura cu campania din aceste zile impotriva violentei asupra femeilor. Un spot TV atat de puternic, incat efectul sau devine aproape invers. Lucru confirmat si de Michel. Ascultati aici:
"tu trebuie sa ramai
strivita intre palmele mele
tu trebuie sa ramai
sa te rad, sa te plang
hohotele sunt o ipostaza de gratie".

Fara comentarii.

Cel care incearca sa elucideze misterul este Mat: "de vina erau pletele ei rosiatice". Radu Lucian (travestit intamplator in Editor) admira "ideea, si chiar continutul ideatic" al poeziei, dar se arata nemultumit de forma si de structura. Amaradaminda in schimb ofera o steluta si apara forma aleasa de Mat: "nu pot sa nu ma gandesc (asta se intampla si cu textele mele) ca lenea de a segmenta inseamna o coplesire o sufocare o perna mare plina de cuvinte presata dizgratios pe visage-ul receptor poetic al celui ce citeste". Mostra destul de sufocanta in sine, zic eu.
Poezia se numeste - aproape clasic? - "Anatomia viselor", ca daca ar fi fost a sentimentelor, batea la ochi.

Pana de gratie a "recomandarii poezie.ro" s-a mai oprit si la textele lui Filip (unde descoperim ca Radu Lucian nu este "expert in proze" si nici amator de astfel de lecturi, dar la vanatoare de texte de valoare mai face si exceptii), Enigma (poem sustinut de o "coloana nevertebrala" antichristica), Cheevas (tate de raze inchipuite in "mici filme"), CALY (melodia rimelor poeziei: pun adun, stea si mea, cazut pierdut, nea si mea, spunand ele singure o poveste), octombrie (unde aflam ca Radu Lucian este "fanul substantivelor derivate", neprezenta, anteforme etc.), kordon_don (poem in care sanii opulenti si greata par sa indice o sarcina in stare avansata, reverberata in "neom" si "visceral", dar mai ales in neputinta de a tacea) si deocamdata atat (dar inca nu e prea tarziu pentru ca noi stelute sa mai apara, aviz cenzorilor).

Ah, am sarit o pana (si chiar pe aceea a lui Pan): Miradorul comunica un concurs de poezie (FESTIVALUL CONCURS NATIONAL DE POEZIE SI INTERPRETARE CRITICA A OPEREI EMINESCIENE "PORNI LUCEARARUL"). Cum eu am numarat nu mai putin de 32 de premii care urmeaza a fi acordate in cadrul acestuia, cei dornici de afirmare se pare ca nu ar trebui sa rateze aceasta sansa. Atentie, termenul limita de trimitere a lucrarilor este 10 mai. (Succes!)

Aprig partizan al postmodernismului, Cosmin Ciotlos s-a "familiarizat" cu acest concept in "luminoasa clasa a 10-a". Eseul sau din aceasta seara se intituleaza "Postmodernism (I)", si cum autorul incepe prin a preciza ca detine in birou "peste 800 de pagini dedicate analizelor personale in domeniu" (din pacate nu este precizat fontul de litera ales, precum si spatierea, pentru a ne face o idee mai clara in legatura cu dimensiunea acestei surse critice de referinta) ne asteptam ca lucrurile sa nu se opreasca aici.
Urmand o linie prefigurata poate de Mircea Cartarescu in a sa lucrare de doctorat, Cosmin isi alege ca model pe unul din scriitorii nostri moderni ale caror nume ar fi bine sa nu fie terfelite in numele unor interese de casta (multumesc Bogdan Geana, sunt alaturi de tine in aceasta cruciada), si anume Ion Ghica. Din pacate, eseul sau se termina aici (prima parte, se intelege), asadar vom mai avea de asteptat inainte de-a invata mai multe despre postmodernism.
O precizare: textul lui Cosmin depaseste dintr-un anumit punct de vedere postmodernismul. In loc de autoironie (procedeu banalizat) orbirea tantosa a autorului creeaza ironie. Revalorificand rolul cititorului...

Cam atat pentru astazi. Pe maine, dragi poeti!