Torid...
Greierii se chinuie să se nască sub auspiciile unui astru ucigător...
De câteva ore filozoful Muscă rătăcește prin ținuturi efemere târât de o idee ce i-a venit așa, din senin, fără o chemare anume... Dacă existența noastră este tridimensională de ce împărțim elementele ei la doi? De ce există doar două limite: inferioară și superioară, de ce doar bine și rău, negru și alb, yin și yang?,... pentru că mijlocul nu este un punct de reper tridimensional.
Adevărul este că nu putea realiza pe deplin implicațiile problemei, nu de alta dar, după cum și-a dat chiar el seama, ar fi nevoie de o revoluție la nivel mondial și de o mistuire instantanee a spiritelor, în special a sufletelor, pentru ca formele, așa zis superioare, de viață inteligentă să poată re-naște, ca Pheonix, cu o percepere tridimensională a existenței lor atât la nivel fizic, exterior-spațial, cât și mental, interior-spiritual, acesta din urmă fiind adevărata problemă, adaptarea sau mai degrabă conștientizarea existenței tridimensionale la nivel spiritual-energetic a ființei.
Pentru extraordinar de marea majoritate a ființelor inteligente, încercarea de a înțelege natura tridimensională a spiritului poate echivala cu încercarea de a-l înțelege pe Dumnezeu, din asta rezultând două idei:
1) că ar fi imposibil așa ceva, deci imposibilă evoluția;
2) cei care reușesc devin ei înșiși dumnezei, considerând că doar Dumnezeu se înțelege pe sine.
...și, fără a părea cuprins de moleșeală, filozoful se întoarse pe partea cealaltă pentru ca soarele să nu-i ardă aripile...
Și totuși chiar și numai încercarea de a ne imagina spiritul ca fiind tridimensional ne pune în postura de observator al acestuia, dând astfel naștere în noi la senzații aparent contradictorii care par a răvăși ființa, și poate chiar asta și fac, în acest fel având loc transformarea noastră interioară, prin experimentarea de noi senzații și sentimente, ajungându-se astfel la redimensionarea spirituală a ființei.