Calc aritmic pe solul ferm ce se zbate a siguranta sub calcaiu-mi sovaietor. Privesc umbre tacute cum se chinuie sa lupte cu lumina intr-o nebunie incerta de maine sau de azi, a unei iluzorii victorii… Umbre ce doresc un viitor, lumina ce nu spera nici macar la astazi, eu ce nu am un “mai tarziu”… Ne inghesuim dementi in caruselul secundelor fara dorinta, fara speranta, fara un “mai tarziu’ … ce caut aici… mi-e frica iubito… unde esti?