Vesel, cu ochii verzi si calzi, ca miezul luminii, e omul căruia-i place să dea replici, la epigrame, la poezii de dragoste, la sentimente. Plimbă mere prin Grădina Botanică, până sub fagaceae, unde și-a rostit pentru prima dată cuvintele. Știe să consume iubire la litru, în nopți impare, fără să se îmbete, așa cum știe și drumul spre Roșia Montană.
Deși scrie cu deosebit rafinament haiku-uri surprinzătoare (în ultimul timp m-a lăsat fără replică), e coborâtor din țara de legendă a moților, purtându-le cu mândrie numele (și mustața).

Cred că v-ați prins, e vorba de Horia.
Să-i zicem cu drag
La mulți ani!


P.S. Pt HORIA: de unde stiu? De la vrabiuta din gradina! ;)