încă mai păstrăm steaguri rupte
întunecate de vreme
încă mai credem în soare
sânge și tină

apoi au început sa moară
precum frunzele
odată cu trecerea anilor
uciși de același dușman...

am rămas mai puțini
stăm de pază
zile în șir
pierduți în liniște...

mânjiți cu sânge și tină
ne vom ridica din nou
până la soare

în zilele senine
vântul va dezmierda
steaguri noi, încă ude...