Mi-am luat portofelul, cheile si pudriera. Minimul necesar. O cafea putea sa faca bine, mai ales in Situatia asta, si pe urma 'Tigarile obosesc', 'Nu e de glumit cu anorexia', 'Madonna urca in clasamentele europene' (am oprit radioul).
Am luat-o de-a clatinatelea in jos pe langa gradina botanica. Erau din alea (culori de toamna), si din aia (oameni, la plimbare). Deja mi-l imaginam culegandu-ma (Hugh Grant corcit cu Johnny Depp, in masura in care nu e o blasfemie) la scurt timp dupa ce ma voi fi sprijinit vizibil sleita de gard. Acelasi gard pe care il saltasem cu maniere de amazoana primavara trecuta, ranjind belicos si seducator (din partea celalata, catre T): 'Vii?'. Pe firul analogiilor providentiale mi-am amintit ca Ei ii placea sa-si inchipuie, daaaa, fix pe langa gardul asta, ca e urmarita. In faza paroxistica, de catre Vlad Zografi - dar desigur, mai existau si alte faze.

Dana bea cu inghitituri delicate dintr-o cana mare (gen 'am cautat tot Bucurestiul dupa'). Ness & cola (Tom & Jerry, rock'n'roll). Am cerut niste apa tonica, ma simteam des-hi-dra-ta-ta (cu emfaza). Camera bolborosea sepia. Madonna bolborosea 'justify my love' si 'wanting, needing, waiting', si 'a-a-ah'. Dana a susurat ca ei i se pare un cantecel 'highly erotic', si atunci

eu am spus ca depinde de gusturi ca o data am gasit pe net un album intreg portishead cu eticheta 'music to fuck to' si dana a strambat din nas 'ei, na!' dar mie mi s-a parut (ma uitam spre altundeva) ca el si-a muscat (imperceptibil si foarte, foarte decent) buza de jos, si m-am gandit (cred ca m-am gandit) 'uite domnule asta da ascet' chiar atunci dana a lipait ultimele picaturi de ness&cola sonor si dizgratios si vraja s-a dizolvat, scurgandu-se usurel pe apa sambetei.

'Let your body go with the flow', indica Madonna la instantul jenant de repliere. Imi doream ca odata, la un interviu pentru un job bine-platit, sa ma intrebe aia daca ma droghez, si eu sa sar dintr-o data drept in fata lor ca un clown cu arc dintr-o cutie zbierand cu gura larg deschisa 'Daaahaaahaaaa'.
Pentru magia momentului. Nu incercasem nici macar un joint.
Chiar in rastimpul meu imaginativ (ce coincidenta!), Dana a izbucnit arcuindu-si bratele subtirele. Era un moment 'Sa fim libeeeeeri!'. Am luat sticla de apa tonica, tigarile si patura aurie si ne-am carat pe bloc. Ca sa 'privim avioanele'. Sigur, asta era un pretext transparent pentru interludiul meditativ care ne astepta pe toti, Dahaaahhaaaa, Pe toti trei, mare ca un pled pufos peste cerul vinetiu spalacit.
Dupa un timp l-am vazut tinand-o pe Dana imbratisata si inconjurata patern. Scarita cicatrizata de pe incheietura ei se inrosise dupa algoritm, si tot dupa algoritm Dana era foarte mica, foarte mica langa el atotmare si atotvazator. Peste mine

si numai peste mine (cu atentie) plutea alba Calandrion, si asa fiind singura iata eu eram slaba si cantam si nu mai aveam incredere in ca-pa-ci-ta-tea me-ta-mor-fi-ca, cele rele sa se ia si sa se spele si pofta de mancare ceream, si dupa ce m-am transformat (totusi, totusi) in porumbel, am batut din aripi sceptic de cateva ori; ah, calandrion si aerodinamica erau inca de partea mea.

Am terminat sticla de apa tonica si m-am intors acasa lihnita.