Eu te iubesc. Tu nu ma iubesti. Ar trebui sa fie simplu dar nu e. Ar trebui sa plec, dar stau privind prapastia cea mare dintre noi.
Oricata pulbere de stele as arunca peste gandurile mele, nu vor ajunge la tine niciodata. Oricat de multe mesaje as scrie pe cozi de comete, tu n-ai sa le citesti niciodata. Mai usor as ajunge pe Soare sau pe Pluto decat sa reusesc sa ma apropii cu un pas de tine. Dupa multi ani-lumina de gandire, un pui de arici mi-a explicat ca orice ar fi mai simplu decat sa ajung la tine acum, in lumea asta...Am pornit sa dau timpul inapoi...Suntem la varianta 99 a lumii noastre. De cateva ori am reusit sa salvez dinozaurii, de cateva ori Giordano Bruno n-a mai ars pe rug. De cele mai multe ori, Hiroshima a fost un satuc linistit, plin de livezi de ciresi.
O data - mai tii minte? - ti-am semanat in curte toti trandafirii si trifoii cu patru foi din lume. Ai fost vestit si toti te cautau... si Carul Mare rasarea numai deasupra casei tale. Ti-am dat cadou si marile cu apa dulce si nisip albastru ... apoi ti-am dat si muntii cu pereti calduti si stravezii.......De fiecare data prapastia dintre noi a fost aceeasi....nici o lacrima mai putin, nici un zambet in plus.. Asa ca plec, va exploda o super-nova ... ma va primi sa-i stau alaturi si acea clipire de lumina uriasa ma va aduce - poate - o secunda in fata ta!