Mă trezesc intr-un tunel, tunel ce face legătura intre doua lumi: lumea reală, fadă, lipsită de viață, dar totuși vie... si lumea subconștientului meu. Cea din urmă pare mai complexă, incărcată de cărări ce nu duc nicaieri, cărări ce par a se intâlni in fața unor uși masive, uși in fața cărora oricine stă este judecat de subconștient, judecător al luminii, căutător al perfecțiunii.
Stau in fața acestor uși pietrificate si incerc să privesc inăuntru, când un fior mă cuprinde si imi dă impresia că nu vrea să mă lase să scap.
Singura rază de lumină care a străbătut norii, m-a trezit la viată si m-a mângâiat cu gândul că... nu a fost decât un vis.


24.10.2000