am avut o zi proasta in care dimineata a inceput ca un iepure mincind morcovi prea sarati cu sarea pamintului drogat de cutitele noptii,in care niciodata -am stiut asta inca de cind am vazut jaluzelele trase- laptele nu va fi prea dulce pentru a putea fi adulmecat.
abia mai tirziu caldura ridicata din fulgii pernei mi-au dat un fel de optimism ambiguu pe care l-am alungat repede stiind ca nu e nimic mai inselator decit aceasta stare sigura pe propriile picioare in care nu te mai gindesti la nimic decit la obiata lingura de bors in care sa sufli ca sa spui ca totul e bine cind incepe cu bine.

prostilor