Cerul se prelinge în pași

De durere
Îngerind ziua cu amărăciunile nopții.
Ochii își scutură în clepsidra inimii
Verdele nu piere.

În culcușul palmelor,
Să respire
Lacrimile uită


Iscodirea degetelor
În căutarea luminii
Se fereau privirii.

Din noi,
Prezența nevăzută
Zâmbea !