Pe fereastră, aerul rece și umed intră de parcă ar fi vreun ultim bastion necucerit. Privesc toți acei picuri reci de ploaie... Își povestesc unul celuilalt de lunga călătorie pe care o fac. Îi ascult intrebându-se de unde vin, unde vor ajunge... Eu știu - se vor întâlni acolo jos...
Întind mâna, să prind câțiva, să stăm de vorbă, să îmi spună de ale lor, să le spun de ale mele. Dar, s-au spart în mâna mea scurgându-se printre degete. Închid pumnul să îi prind... Dar, deja e prea tarziu...
Mă duc să dorm... Poate în vis îmi vor spune cine sunt ei. Poate voi afla de unde vine ploaia, cine plânge si de ce...