Mie tare mi-a placut “super” descrierea cartii a unei doamne din sala, care se scuza in continuu ca nu i-a citit cartea astfel pupand la Costel sau DoDu (inca nu-mi dau seama )in asa fel incat nu-i mai trebuie hartie de buda un an ( banuiesc si nu sunt sigur ca nu a pus ochii nici macar o data pe vreo scriere de-a sa).

Mai presus de toate era reactia unui domn mai in varsta ce o cam tragea pe dreapta ocupand scaunul din sala in loc de poposire pe o banca din parcul central.

Ce mi-a placut este faptul ca sala era plina iar un sfert din sufletele afisate in acea sala erau poeziasi cu agonia in gand.

Cartea inca nu am citit-o in intregime dar pot sa spun ca: atat cat am reusit sa parcurg din carte, m-a distrat copios cu fiecare povestire si pozna a lui DoDu. Si nu uit ca am reusit sa achitat o datorie mai veche( in bere ) fiind inca dator vandut altei persone prezenta la intalnire-lansare.

Ce mi-a parut rau este faptul ca nu am putut participa la reuniunea de dupa motivand cu o zi inundata in munca si efort "intelectualicesc".