În fond, Bogdan este prietenul meu care, în primul rând, scrie.
O fi existând ceva care să se numească „sindrom ipohondric ombilical”? Cine știe! După ce m-am născut medicul mi-a tăiat ombilicul și și-a văzut de treburile sale. Maică-mea a uitat să-mi agațe de gât medalionul cu simțul umorului. Acum e prea târziu să dreg lucrurile. Nu semăn cu Bogdan, de nici-o culoare. El are și sindromul și simțul cu pricina, ceea ce îl face să fie un foarte bun alergător. Aleargă de-o viață printr-un coridor plin de oglinzi. Tot timpul vede competitori, adversari sau tovarăși de alergătură. Uneori amețește, pentru că percepe imagini înjumătățite și inversate, adică ceva ce bunul său simț refuză să accepte că ar fi posibil. Bogdan nu crede că birocrația există, ceea ce îl face să confunde adesea caracterul unor persoane de pe la ghișee cu unele caractere ale unor persoane bine sau foarte educate, sau doar cumsecade. E singurul său mare defect, care denunță structura sa schizoidă. Uneori i se întâmplă să rămână perplex, sau fără pașaport, sau fără carte de identitate, sau fără actele care să-i ateste studiile, sau ... Perplexitatea-i rămâne însă o constantă, așa cum îi crește barba sau cum își descoperă permanent virtutea pentru iubire. Bogdan are o disponibilitate teribilă pentru a iubi oamenii, dar se sfiește să o spună. Atunci el scrie, refuză să te viziteze, nu-și mai spală ciorapii, mănâncă pufuleți, devine transparent, firav și vulnerabil. Mănâncă numai un gen de muzică pe pâine. De aceea este mai tot timpul flămând. Dintr-un anume punct de vedere el este fratele geamăn al cățelei sale Nora – care este un câine lup. Printre picături de ploaie el admiră Rapidul, vișiniul, albul, gazonul și înjură pestriț. Pe vremuri avea un tricou. Acum are altul ș.a.m.d. Are o mulțime de defecte. Din păcate toate sunt imature, așa încât i le poți lesne trece cu vederea. Despre calitățile sale nu vreau să mă pronunț, fiindcă nu mi-a spus că ar fi dornic să îl prepar drept mâncare pentru prieteni sau musafiri. Dacă mă gândesc bine este orgolios, adică nu-i place să fie considerat o cârpă de spălat pe jos, care pe deasupra ar mai avea și datorii bănești – în măsura în care se poate așa ceva. Prin urmare nu face și nu are datorii, iresponsabilități, însă, îi mai zboară de prin sân, dar sunt așa de pricăjite că nici nu se văd. Când e furios stă cocoțat în balcon, la un loc cu porumbeii, dar cojile de semințe le scuipă în scrumieră sau în cornet. Astă vară am vrut să îi dau cadou o pălărie confecționată dintr-o pungă de plastic. M-a refuzat extrem de politicos, spunând că și mie îmi va venii rândul la cheleală, că nu mai pot să chiulesc la lecția asta de viață.
...
În fond, Bogdan este prietenul meu care scrie, el considerând că scrisul este o îndeletnicire teribilă și pe deasupra foarte serioasă.