știu că vei veni cu alt nume să-mi spui că acolo
unde eu întrebam nu era nici o ușă de teamă munții
își înghițiseră peșterile să nu te mai pierzi
să nu mă mai pierd eu ce faci când zboară cerul și
cade peste lume o tristețe frumoasă când ne ajunge
nemurirea din urmă ca o umbră pierdută de mult
prin prea multele ceasuri intind mâna oarbă fisurile transparente
aerul se sufocă în pumnul meu strâns gândacelul copilul
stiu mereu vei veni cu alt nume să-mi spui că tu încă nu te-ai nascut
că nu ai răspunsuri că toate la un loc sunt doar un gest înapoi
al unei mângâieri uimite pe lacrima mea tu nu știi...