Copila spunea:
Vreau sa regăsesc patima iubirii pierdute
În amurgul de vară umedă, târzie;
Copilul spunea:
Aud șoapte moi de tineri frumoși
Și pescăruși, ce-și strigă moartea-n valuri;

Copila spunea:
Am îmbătrânit, gândindu-mă
Mai bine ar fi să încep să mă joc;
Copilul spunea:
Încearcă să zbori, e simplu
Și poate te eliberează de lacrimi...

Copila spunea:
Nimeni nu știe, nimeni nu vrea să știe
Ce va fi mâine sau sâmbătă sau joi;
Copilul spunea:
Poate ca nici nu trebuie să știm
Cât timp eu și tu suntem simplu: noi;

Copila pleacă, copilul rămâne
Copilul fuge, copila strigă;
Rămâne “eu”, rămâne “tu”
Dispare “noi”;
Iar iubirea nu-i un joc; (de copii)