M-am supărat pe lunga întoarcere la umbre
Așa, în noaptea caldă ca un bătrân ursuz
Ce a-nțeles din vreme iubirile deșarte
Și a trecut cu-n zâmbet peste tăcerea lor
Bolnavă amintire! Lăsând culori celeste
Să muște din lumină – poftind neînțeles
Câte un înger pentru colecțiile de-o vară
Ce poate fi în urmă schimbat pe altceva

Fie că e o ființă ori un obiect din casă
Ce le aduce-n minte orgoliul împietrit
Fie că e o artă – edenizată-n pragul
Vreunui mileniu bolnav de tragicul sfârșit
Da, le-am iubit! E vina ce-o port în astă seară
Jucându-mă cu versul nebun si plictisit
De-atâtea vorbe sterpe, de-atâția ochi șăgalnici
Și de tăceri, de scuze, de-orgolii de copii

Bolnavă amintire! Spuneam, zâmbind ușor
Chiar supărat pe lunga întoarcere la umbre
Cu gândul, vezi, la ploaia din dimineți albastre
Când alergam… din suflet smulgând câte un vers
Așa de crud, în sânge, să îl ofer în taină
Călcând grăbit pe îngeri, certat cu Dumnezeu
În schimbul unui zâmbet abreviat în pripă
Cu două puncte negre și-o paranteză rea

Îngenuncheam minciunii, vrăjit fără-ndoială
Și adoram nesațul otrăvii din pahar
În jocul unei muze tăiam cu jurăminte
Câte un ceas din iadul întoarcerii-napoi
Ori desenam răspunsuri vrăjit de întrebarea
În care-o vânătoare certa pe-altcineva
Căzându-i pradă astfel în plasa de cuvinte
Cu înțelesuri multe dar fără rost ades

Dar vinovat în toate ca fluturele nopții
Ce-și arde, vezi, aripa dorind o ne-nțeleasă
Lumină, ce străină, îi este de prisos
Din lumea lui, fugarul, s-a ridicat prea sus?
…și nici n-am scris cinci strofe în metrul plictisit…
Vorbind despre iubire? Ori numai de orgolii
De valuri sparte-n noapte să nu mai amintesc
Resuscitând destinul nebunelor contraste

Pentru o seară - ajunge… un zâmbet curativ
Un tratament psihozei iubirilor deșarte
În care doar greșeala este un act legal
Când sufletul se cere a fi tăiat bucăți
Știind toate acestea îmi place nebunia
Și-a ne-sfârși în cercuri cuminți câte un vers
Așa de crud, în sânge, să îl ofer în taină
Călcând grăbit pe îngeri, certat cu Dumnezeu…