Cad frunzele zdrelite pe trotuare
Și visele mor albe lângă noi...o umbră,un copac
o amânare și dragostea cu radical din doi
Atâta geometrie și tristețe,o linie,un cerc sau un pătrat
Un tu,un eu și urma unor fețe
de lângă care am plecat
Atâta toamnă arde azi în mine și ochii mei se năruie
și-s goi,nici nu mai știu ce pleacă sau ce vine
-un om,o ploaie,două ploi-
I-o nebunie toamna asta,atât de dulce și cuminte
Cu toată noaptea ce-o cuprinde...