Aș avea puterea să calc apăsat pe carnea prăfuită a pământului și să primesc în piept soarele orb al plutonului.
Aș putea aștepta cu rasuflare rece fără de viitor șuierul sec al morții.
Ai putea să mă vezi... ai putea spune: „Acum”... cu aceleași buze care mai ieri îngânau vinovăția mea în fața unei iubiri trădate străin mie.