scrie-mi ceva
ce?
proza. îmi place mai mult cum povestești
nu mi-ai spus asta niciodată
îți spun acum
ok

v-o dedic vouă la ceas aniversar când gazeta voastră are scris pe colțul din stânga sus 100.
să vă urez felicitări ar fi prea banal. în urmă cu...

ne căutăm un sediu
bine
și un redactor
bine
și un editor
bine
ne trebuie și cineva pentru publicitate
tot bine
zi și tu altceva
altceva
blondo
mitocanule

mi-e al dracului de dor când mă gândesc la voi cocoțați acolo la sute de kilometri depărtare

e frumos la baia mare
e frumos pe dracu
da’ ție îți convine ceva?
îhîm
ce?
un ford mustang roșu ’68
atât?
deocamdată

mi-e dor de concediile la mare și la munte de revelioanele cu voi de întâlnirile alea dinaintea sărbătorilor de la melody cărora le spuneam atât de pompos microrevelioane mi-e dor de cluj de jeys de aniversări și meciuri de fotbal cu voi mi-e dor de diminețile alea când ne trezeam și nu știam care să pună primul de cafea mi-e dor de breaza de bătăile cu zăpadă și de zilele când găteați prin bucătăria mea

dormi?
îhîm
demult?
îhîm
ai venit la mare să dormi?
îhîm
pe plajă?
îhîm
mă duc să caut o brunetă
du-te
mă lași?
îhîm
o cauți pe alexandra?
îhîm
caut-o
te las singură aici
lasă-mă
încă dormi?
îhîm

dracu mă pune să-mi aduc aminte.
așa...

îmi place numărul ăsta aniversar. e mult diferit de primul număr
bravo ma blondo
și pictorialul e mai îndrăzneț. mai vin puștoaicele cu mamele după ele?
mă enervezi
știu

tare m-a emoționat când a zis de Alexandru. îl ador pentru asta.
îmi permit să las mai jos rândurile lui de început la editorialul ce-l scrie săptamânal în propria-i gazetă:
"Problema aniversarilor unui ziar e ca toti asteapta de la tine sa scrii lucruri geniale, stralucitoare si niciodata, pana atunci, spuse. Problema mea e ca, dupa ce-am sters de cateva ori inceputul bombastic cu care ma pregateam sa va nenorocesc, mi-am dat seama ca, nestiut, “fluviul” de azi a izvorat in 1990, dintr-un concurs cu 67 de competitori, pentru ocuparea a trei posturi de reporter la NU, intr-un Cluj arat de manifestatiile studentesti anti-FSN. Am fost unul dintre castigatori, poate si pentru ca am crezut, ca si acum, ca meseria de ziarist e cea mai nobila din lume si ca onoarea-responsabilitatea la care esti condamnat prin cuvintele catre cititori sunt uneori insuportabil de dus.
Nu-mi amintesc emotie jurnalistica mai mare decat aniversarea numarului 100 al saptamanalului NU, cu responsabilitatea functiei de redactor sef-adjunct umezindu-mi palmele si, cred, primul fir de par alb in barba. A fost ziarul care mi-a ferecat definitiv inima intr-un fundamentalism de care sunt adeseori acuzat. Acum, cand GAZETA bifeaza aceeasi sarbatoare, calmul meu stapanit e doica pentru o emotie si bucurie ce nu vi le voi putea descrie. Tocmai de aceea voi scrie “Nu”-uri pe care brazii care se indoaie, dar nu se frang, le vor purta in inima lor transformata-n hartie"

...și pe tine te ador pentru că m-ai suportat atâția ani. mitocanule!

hai și tu să scrii pe aici
nts
de ce?
nu vreau să-mi apară numele
pui altul
nts
de ce?
tu mă recunoști oricum
mă prefac că nu
nts
treaba ta

și cam atât

sigur?
sigur
ai scris o grămadă
o grămadă de gânduri

cu drag celor doi prieteni Dan Gînguță și Dan Pârcălab la ceas aniversar când gazeta de maramureș poartă pe ecuson nr. 100