Sunt uneori, in viata, clipe de maxima descurajare... Clipe in care simti ca ti-ai pierdut identitatea, ca ai obosit sa fii TU INSUTI si cauti o alta identitate... Speri sa o gasesti, o cauti cu forta, cu disperare... intelegi ca ai gresit, ai vrea sa revii asupra greselii - dar stii ca nu mai poti... ca timpul nu iarta ci merge mai departe.
In astfel de clipe se instaleaza in propria-ti inima o imensa deznadejde - nu mai stii cine esti, ce vrei... simti cum o oboseala de plumb pune stapanire pe tine si te face sa lasi timpul sa treaca pe langa tine.
Fara sa mai ai rabdare, fara sa mai ai scop... regretand povesti din trecut si greseli din prezent cauti o solutie... o gasesti ascunsa in tubul cu somnifere ascuns in sertarul biroului... sau in seringa cu o doza mortala de otrava... sau in alcoolul care te cheama de pe rafturile magazinelor... Nu mai stii cine esti, ce vrei sau ce simti... pana si sentimentele tale incep sa devina difuze, ciudate... ale altcuiva parca...
Vine o zi in care simti o durere ciudata in zona inimii... nu iti mai pasa si o lasi in pace, nu ii dai atentie... vine o alta zi in care durerea e mai puternica... o lasi in pace... cauti tubul cu somnifere si te intrebi daca e momentul lor... nu stii... nu mai stii nici cine esti, ce speri, ce visezi... totul devine uniform... mai simti doar ca inima si sufletul tau vibreaza placut cand soptesti numele EI... iti pare imens de rau pentru ea... sufletul tau nu stie cum sa faca sa nu sufere fiinta care ii e draga... dar vrea totusi linistea ascunsa in tubul cu somnifere...
Din tot ramane o intrebare:"Linistea din tubul cu somnifere si suferinta EI sau compromisul dintre tine si viata pentru fericirea EI?".