si cand gresesc ma urc pe forma aeriana
a intrebarilor din noapte tarzii
ma aplec cu capul spre rasaritul norilor deformati
in stransoarea fragila a indoielilor mele
si ma arunc in golul inevitabil nascut
intre cuvantul de ieri si fraza de azi.
cand gresesc ma sufoc intr-o ceata marunta
a mainilor reci cautand adapost
imi ascund picioarele de fragedele urme
lasate de biciul departarii prea crude
si ma ustura trupul,si ma ustura mintea
si nu tac decat cand vorbesc.
cand gresesc?