ne vom strange intr-o zi sufletele
uitate de mult in fata usilor deschise..
le vom aseza pe pat si le vom plange..
lacrimile vor cadea pe ele
si cu rapiditatea caderii se vor stinge..
le vom pune capatai de flori
fara a le rupe spinii
pentru ca cei rau-facatori
sa nu se atinga de ele.
suflete prea obosite,mai bine muriti
e timpul sa va nasteti
din nou pentru tot ce ati patimit.
ati vrea sa pot scrie despre ceva frumos
si nici pe departe de moartea voastra
dar tusul electric a facut scurtcircuit
nu ma lasa decat sa va descriu existenta.
sarmane aratari ce paradoxal stati ascunse
cand de fapt sunteti prea fraged ranite.
ne vom strange intr-o zi sufletele
si le vom face balamale de alama
le vom pune la usi
si ne vom ruga sa se deschida
flexibile pentru orice provocare.