eu - pe dinafară o plantă funebră în defrișarea sufletului
tu nu - un tei bătrân fără flori care să facă savuros ceaiul de convalescență
eu - ți-am aruncat o privire și am continuat pe celălalt versant apoi m-am întors în unghi drept ca un crescendo de simfonie până la tema principală
tu nu - te menții cenușiu privind doliul ușurat fără extazuri de sosire privind zilele viitoare fără să fermentezi idei de contur primăvăratic
eu - aproape ora 8 dimineața zi întreruptă cu pielea roasă în incoerență privind încremenită propria-mi confesiune atât de pregătită să înflorească și atât de puțin dispusă să dea satisfacție
tu nu - camera ți se părea cred Duminica Mare în aer plutea ceva parcă neterminat nemuzical lipsit de apărare întinzându-se în nuanțe neutre fără vise fără intimitatea posibilității
eu - într-un colț ghemuită ascultând un cor de aleluia care se ia la întrecere cu sonatele pentru vioară pândind sunetele sufletelor într-un dialog ritmat de neputință
tu nu - monosilabă amestec de adăpostire stare diferită într-o suferință de timp opus
eu - ansamblul anilor exclusă din vise enigmă rămasă în fața ușii într-un final de păr prost tuns

te văd