Azi, inca o zi stralucita in viata mea. Poate cea mai stralucita -observ cum filmul vietii mi-a pregatit o curba ascendenta, care sper eu nu va fi urmata de un declin :). Hm, daca m-ar vedea cineva ar observa ca radiez de feicire, si in aceste momente poate, toate eu-rile mele care neaga, distrug si analizeaza la sange tot ce inseamna o "realitate" roz, nu mai sunt. Na mai pot gandi filozofic, nu stiu ce am, sincer nu mai pot analiza la rece, nu mai pot critica (si doamne fereste, poate o sa ajung chiar sa imbratisez oameni pe strada - e ceva rau in asta?. Cerd ca m-am indragostit. Da, eu chiar eu -prin minte imi trec ganduri de genul celor care descopera ca au vreo boala incurabila si anume "eu, de ce eu? De ce m-a ales El pe mine?" dar, eu sunt fericita, surprinsa, uimita de aceasta noua perspectiva dar Fericita. Dar-intotdeauna exista un "dar"- eu nu cred ca m-am indragostit de un om, (un om este prea, plin de defecte de convingeri mai mult sau mai putin eronate si de cele mai multe ori, complet subiective) unui om ii poti gasi imperfectiuni, dar unei idei, unei sperante (fie ea intrupata) nu ii vei gasi -poate fiinca ea se va mula intotdeauna pe capriciile mintii. Iubesc o idee cu chip de om, nu un om, fascinant.

Nu as fi crezut niciodata ca eu voi iubi. Dar oare eu nu sunt narcisista? Iubind o idee creata in creuzetul mintii mele, ma iubesc pe mine insumi pretinzand insa ca..Aceasta ipoteza necesita insa o alta pagina, o alta teorie

Acum insa ma voi complace in idolatrizarea idealului meu -mai mult sau putin real.

Noapte buna!