picasso ratacit in vitrine la harrods
adumbrit de valuri si alte piei femeiesti
in toate culorile Londra in noapte
lasciva intinsa pe toate trotuarele
m-am oprit in fata unor globuri uriase albastre
care bateau ca niste clopote ca inimile noastre
as putea sa spun ca mi-e dor de trandafiri
de toti carnatii de acasa cu miros de cimbru
si de slanini albe asteptand bataia in usa
a unui prieten care te cheama sa ii gusti
sarmalele ba nu as minti sunt pe Bond street
si tot ce e al lor e si al meu in aceeasi masura
suntem egali in fata minunilor in fata stelelor
baltate cu care s-a manjit cerul ca de magiun
suntem insirati pe strazi ca pe o ata fosforescenta
viermuim vibram fiecare in limba lui in iubirea lui
in sexul lui poate asta e sarbatoarea un timp in care
ne uitam toti cu aceeasi pereche de ochi la vitrine
cu mainile in buzunare in parul ei am obosit ne asezam
la o masa la care visam sa scoti trufele sa ascutim
impreuna creioanele in ochii lor suntem doi caini
fara stapani nu ne putem controla excrementele
nu le putem pune intr-un sacut nu putem sa ne
ascundem zambetele de aceea ele se intind
de la masa noastra pe fetele lor si se intorc
cuminti inapoi ai putea sa imi inchizi gura
cu un sarut si sa-mi tai cu foarfeca mainile
altfel ele o sa intre in tine si o sa te goleasca
de inima, maruntaie si tot ce ai inauntru
sa ne putem iubi asa fara sex sa dovedim
ca pielea nu are nevoie de carne ca sentimentele
nu au nevoie de oase ca noi doi putem sa ne
ascutim impreuna creioanele la starbacks
sa ni le infingem in inima ca apoi sa nu ii mai
bantuim in timpul vietii lor cu aceasta imagine
pe care iti vine sa o scuipi si sa o lingi