1.
Peste tatăl meu
trist cade umbra
și tata cosește. În urma lui
mama leagă snopii
cosiți. Li se lungește umbra
pe paiștea arsă.

2.
Mă privește tata din urmă
și-l simt, dar nu-mi întorc
spre el fața. O aud
pe mama cum mă strigă
din urmă, dar nu-mi întorc spre ea fața…

3.
…O, fiu al omului,
fiu al omului…Nimic, nimic…