Obrazul meu culege stropii
din ploi căzute odinioară, iar
ochii-mi nasc
albastre dimineți
ce-au părăsit faptul de seară.

Buzele mele îi mângâie
degetele - și simt
cum (dintotdeauna parcă)
privirea
mi-e greșeala preferată...

Doar genele-mi sparg
clipele de rouă -
zori îndelung așteptați.