Soarele striga si cade in frunze
in singurul parc al orasului
copiii orasului se fac incet mari
fara teama la umbra doicilor
care croseteaza aici de mai multe decenii
copiii orasului se fac mari - imbracati
in coaja teilor tunsi ca scolarii
doicile croseteaza vitejeste pentru nimeni
dorm ele cu ochi de iepure pentru nimeni
si eu pe aici - linistit si cu miinile in buzunare
privesc atita doar
stiu ca toamna e de ajuns sa privesti
distanta dintre copac si disparitie

dupa o ora inventez acel cuvint verde
ca ochiul tau verde in trei mari deodata