Mă simt titanicul
din adâncurile bântuite
de necunoscutele trepte
cu fețele dăltuite-n roca
ce-mi reflectă imaginea
la distanțe egale
cu traiectoria din mine
eu altul care n-am fost
nici odată flux ci reflux
ecoului răsplătit cu povara
trecută sub tăcere
acolo unde lumina
nu este germene
motiv pentru care
în aceste labirinturi
nu se poate conviețui
nici măcar imaginar.