soarele e un măr căruia printre semințe îi crește o rană
infintele cozi de lumină echilibrează planetele de porțelan
prin suferință și prin nepăsarea de sine

pe limba mea se împerechează doi păuni anotimpici
marele dragon îi va înghiți unul întru altul
mii de paiete se vor face scut de solzi ochilor curioși
virilul vierme alb va râde scuturându-și inelele
de praf

chinuită căutare pe brânci pe întunericul răbdând de sete

o statuetă fragmentată poartă pe față toate urmele suferinței
înălțări și căderi glorie și umilință găuri în trup pe unde au trecut
săgeți care s-au rătăcit apoi peste pământ peste munții
de morți ai uitării de altul

cui v-ați închinat legiuni de viteji anonimi
la pieptul cui stă ascunsă năframa albă a morții oacheșe
o păunul meu neîmperecheat
adă-mi din codrul de cruci iarba fiarelor să desferec
cușca sistemului osos

un vânzător gârbovit îmi împachetează trecutul
voi lua acasă hărți de mine în care nu voi mai călători
mă cutremur suntem asemeni popoarelor primitive
care nasc profeți mincinoși și poeți

dimensiuni invizibile îmi leagă pasul
ca într-un cor al orbilor ce numai se aud