Am ascuns între pietre litera mea
și litera ta,
să nu le găsească timpul
pierdut în netimp.
După ani (acum),
caut din nou litera ta
și litera mea,
să le scriu pe cerul roșu,
sau pe pământul incolor,
dar nu le găsesc.
Le-a găsit timpul
și le-a descompus
în pietricele mici,
fărâme de pămînt
și picături de apă,
frânturi de cer
și fascicol de lumină?
Caut mereu,
începând dintotdeauna,
litera mea
și litera ta,
în toate celulele de materie
vie și moartă
din lumea asta!
Undeva trebuie să fim
și noi!...