îmi plăcea să mă plimb cu tălpile goale
pe tăciunii sângerând lumină
să mă joc biciuind flăcările
ce mistuiau noaptea la marginea pădurii
doar eu știam că sunt izvoare de stele
coborâte să se joace cu mine
si zâmbeam
era secretul meu și al spiridușilor

am învățat pe negândite să întorc
dintr-o mișcare cu palmele înfrunzite
miezul incandescent de iarnă
în explozii din ace de brad și incantații
ochiuri de apă sparte în stele glaciare
arborescent dezmierdam dansul portocaliu
al baiaderelor de jar sărutul lor
mi-a pătruns în celule

de-atunci
rătăcite
potecile ard
pe-altarul antic
din mine