mâna mea curentă are fugă de felină minoră
cineva i-a legat de coadă sentimente de tablă
ruginește sub aerul râsetelor indolente și albe
precum o iarnă măritându-se sub fiecare bloc

nimeni nu știe cine a zidit intrarea spre etaje
(de fapt nu știm dacă a existat vreodată lift)
până ajung acasă copiilor șotronizați elastici
le crește barba inundând subsolurile insalubre

icoanele au ochii scoși fete babe băieți moși
învălmășite curg haotic iluzii flasce juvenile
ne penetrează-o iederă de smoală toți pereții
și ultima fecioară se dă pe balustradă juisând

mă desfășor vertebre osii goale dinspre gând
îmi scot prin sunete covoarele să se usuce azi
patronul meu spiritual scrie lista de întreținere
îl înjur mă trec pe nori în acvaforte: restanțier