pătrunse de dor suflete prizoniere se sting
în garsoniera ce elegant își zice:
sunt viața

unul dintre ei a fugit...
(prin gaura cheii iubește?)

mi-am trimis sufletul
părăsit de-o aripă să-și găsească perechea
in topos-ul fără început și sfârșit
unde oamenii mutilați de singurătate cântă ne-ființei
în vesele tamburine

dansez în lipsa lui pe ritmuri celtice
mă înalț sfâșiindu-mi bachantic ego-ul
până ce sângele-mi se scurge nostalgic
spre liniștea dimineții dintâi