S-au deschis zarile. Zeii s-au razboit azi-noapte
Pentru un petec de Eden.
In fata altarului
Trandafirii s-au carbonizat de roua diminetii.
Am intins bratele spre raza de lumina.
Bratele-mi erau goale, dezvelite de sine,
Descoperite de amurg.
Imi place vantul acesta de primavara tarzie
Sarutandu-mi obrajii,
Incolacindu-mi trupul.
Mi-e vesmantul prea subtire sa nu simt racoarea.
Stiu, ma vor incalzi bratele tale.
Zarile s-au inchis. E vremea amurgului.
A venit timpul sa-i dam noptii
Ce i se cuvine.
Si noi am avut timpul nostru.
Ca si voi, ca si ei,
Ca toti ceilalti.
Asa sta-n natura firii.