"Copacii cunosc limbajul tăcerii!" șoptesc păsările.

la lumina felinarelor,
reumatici, șchiopătând, în halate de spital,
mărșăluiesc
pe străzi pustii.

tăcerea durerii dezvăluie orbilor culoarea deziluziei,
iar mie-mi
deschide fereastra amintirii.

ascult cum cade cuvântul nespus din crengi amorțite de frig.

la fereastră:
cireașă fierbinte prinsă între flori înghețate,
te îmbie
să calci pe urmele nopții prin troiene.

fularul ei se destramă lăsând în urmă stele de scame.