Mă întreb dac-ar fi bine
să privesc in jur,
ea era atit de frumoasă
în lumina ștearsă de abajur.

Ningea fără milă afară
și vântul răcnea
ea era atât de luminoasă
și pieptu-i de lumină zvâcnea.

Era cald in camera ei,
lumînările răspîndeau iasomie
glasul ei era cântec, rugă,
dragă melodie.

Și-am adormit în brațele ei,
nu mai eram eu.
Ea era atât de frumoasă,
eu eram zeu.

Am visat cum adesea visez
or mi se schimbă viața?
Doamne, multumesc!
Zeița mea, buna dimineata!