Mergeam mereu cu ochii în buzunar,
să nu mă văd pășind.
Pluteam peste praf, să nu las urme
de tăcere pe drum
și peste urechi aveam palmele,
să nu mă aud respirând.
În mână țineam un cuvânt,
fără să îl scap nerostit pe jos,
și cu piciorul înfipt în gând
treceam pe drum, în liniște,
să nu mă aud trăind.