s-au schimbat zilele
sînt parcă mai zvelte
se urcă pe spatele meu deseori
apăsat cu călcîie de seară
aproape danseaza rotunde pereche
zdrobindu-mi ușor mușchii ficatul
senine îmi pipăie rărunchii masează
ca și cum ar vrea să scoată un vin nou
din sîngele meu îngrămădit în cearcăne
în cicatrici invizibile în ciorchine de vise
parcă ar frămînta aluatul umed al unei lipii
pregătită pentru focul de veghe al nopții
pentru ospățul armistițiului meu cu viața cu moartea
sau poate cu ce-a mai rămas din această rană
pe care am poreclit-o neinspirat
cu un nume de pasăre de floare de înger de culoare
de întoarcere