O gură de cafea te trezește
Amarul ei sufletul îți răscolește
Bătaia inimii îți grăbește
Starea de veghe te părăsește.

Gustul ei amar
Ca al vieții dar
Ce cu tristețe îl car
Moartea e un har.

Și noaptea sosește
Trupul se zvârcolește
Privesc în jur orbește
Nu am liniște.

Gustul ei mi-l amintesc
Încep să mă gândesc
Sensul vieții să-l găsesc
E ceea ce-mi doresc.

Când dimineața năvălește
Cafeaua iar mă trezește
Gustul nu mă dezamăgește
Viața în cerc se-nvârtește.

7 februarie 2005, Constanța