Cafeaua e amară
în zorii plictiselii
și arde o țigară
însa cu noi criterii.
Zorii ideii dorm
și-așteapta să respire
destinul unui om,
cusut cu 7 fire.

Un foc arde mocnit
în sufletul ei trist,
un vis în abis ratacit.
Povești de nedescris.
E foamea cea din urmă
ce roade ne-ncetat,
o brumă ca de spumă
a frunzei ce-a picat.