Disparusera toate sărbătorile.
Zilele se lipeau între ele
asemeni cărămizilor unei case
fără ferestre.

Contele striga din celulă:
"Ciuruiește, Doamne, zidul acesta!
Înstelează, Doamne,
întunericul singurătății mele!"

Dar nu se întâmpla nimic.
Toate nopțile miroseau a mortar
și nu mai învia nimeni.